Header image                                              
Curtea de Arges  
  
 
 
 
 

 
 
Arhitectura

 

 

       Restauratorii moderni au cautat sa redea cu fidelitate aspectul pe care-l avusese Biserica Domneasca in momentul ridicarii sale. Au fost inlaturate pridvorul si turlele, ridicate deasupra nartextului. Prin refacerea acoperisului s-a nazuit sa se restituie bisericii aspectul ei initial, pe care restaurarile succesive de pana atunci il denaturasera in mod regretabil. O data cu incheierea operei de restaurare, de sub schele a rasarit linia simpla si eleganta, de pura spiritualitate, pe care o degaja monumentul, asa cum ne apare el astazi, unde perfecta unitate de plan, logica structurii, volumele, suprafetele, simplitatea plasticii fatadelor se incheaga in mod fericit intr-un ansamblu armonios.

            Biserica Domneasca este un monument de linii pure, conceput dupa modelul clasic al bisericii de tip cruce greaca inscrisa, creatia mesterilor arhitecturii bizantine din vremea imparatilor Comneni. Fata de celelalte edificii de traditie bizantina cu care se inrudeste, ctitoria Basarabilor de la Curtea de Arges e de dimensiuni mari: dreptunghiul in care se inscrie conturul exterior al planului sau are 14,55x23,50 m, iar inaltimea, masurata la varful acoperisului turlei, atinge 23,00 m. Volumul interior, bine echilibrat, cuprinde trei incaperi distincte: un pronaos ingust (2,80 m), un naos spatios (11,80 x 12,40 m)  si altarul compus dintr-o absida  mare, centrala, incadrata cu doua absidiole. Naosul, incaperea principala si cea mai caracteristica a bisericii, cuprinde in mijloc patru stalpi, dispusi in plan pe o forma patrata. Prin intermediul acestora, interiorul este impartit in trei compartimente lungi, trei nave: una mediana, larga, si doua laterale, mai inguste, prelungite fiecare spre rasarit cu cate o absida.

            Ca aspect exterior, biserica este impunatoare. Sobra, fara nici o podoaba, zidaria este alcatuita dintr-un rand de piatra, care alterneaza cu trei randuri de caramida.

            Din pricina lipsei de mijloace care sa faca posibila procurarea unor materiale de calitate superioara – cum este marmura, de pilda – in care sa fie imbracata fatada ctitoriilor ridicate in aceste vremuri tulburi, piatra si caramida devin materialele principale de constructie.

            Deoarece ele trebuie sa indeplineasca si o functie de ordin estetic, prin alternarea savanta a acestor materiale, se obtine un decor de un subtil efect policrom. Este meritul arhitectului din acea vreme ca a reusit sa realizeze  din materiale atat de simple si aspre, in aparenta, o imbinare de linii si volume de o rara eleganta.

            Curbele largi ale celor doua frontoane laterale dau un efect de o deosebita eleganta prin felul in care reusesc sa ritmeze fatadele de nord si sud ale bisericii.

            Ferestrele sunt opera restaurarii din secolul al XVIII-lea. Sunt originale numai cele de la frontoane si cele in forma de metereze care se mai pastreaza la absidele laterale. Forma si ingustimea lor au fost impuse de imprejurarile de la noi. In timp ce in Occident peretele aproape disparea pentru a face loc luminii si vitraliului, la noi el se pastreaza masiv, lumina patrunzand prin mici deschizaturi, nu pentru a crea o atmosfera potrivita oficierii gesturilor sacre ale liturghiei, care sa indemne la reculegere, ci pentru a oferi un loc de refugiu in caz de primejdie.

            Dar sa urcam cele cateva trepte din fata intrarii, sa deschidem usile ferecate de Ivancea Pirvanovici in 1858 si sa descoperim pe rand comorile de arta si paginile de istorie pe care Biserica Domneasca le-a pastrat timp de sase veacuri cu gelozia nedreptatitului..