Header image                                              
Curtea de Arges  
  
 
 
 
 

 
 
Descoperiri arheologice

 

 

     Dupa restaurarea bisericii au inceput sapaturile arheologice din interior. Au fost indepartate lespezile de piatra puse in anul 1827 si, dupa ce a fost scoasa si podeaua de caramida din anul 1750, s-a ajuns la podeaua initiala a bisericii. Rand pe rand au fost descoperite 14 morminte si, odata cu descoperirea lor, in fata istoricului mut de uimire rasarea o lume feudala romaneasca pe care nimeni n-o banuise pana atunci.

 

     Despre felul cum traiau si se imbracau romanii pe vremea formarii si consolidarii statelor feudale romanesti nu se stia aproape nimic. Cateva lucruri, in acest sens, ies la lumina abia in secolul al XVIII-lea, cand este descoperita Cronica pictata de la Viena. Miniaturistul, in cele doua imagini care ilustreaza lupta de la Posada, retine doua elemente esentiale: locul prapastios si aspectul vestimentar al romanilor, care, imbracati cu cojoace mari, ciobanesti si cu caciuli mitoase si ascutite, aruncau vartos cu pietroaie in capul falnicilor cavaleri inzaoati si trageau cu arcurile. Cronicile de mai tarziu consemneaza faptul ca saracii veneau la oaste cu arcuri. Din confruntarea acestor surse s-a tesut imaginea unei osti romanesti alcatuita din tarani si ciobani, care, in vremuri de mare primejdie, isi lasau treburile si le reluau dupa ce incheiau, de cele mai multe ori in avantajul lor, socoteala cu dusmanul calcator de hotare. 

      Fusesera uitate numele voievozilor din secolul al XIV – lea, iar despre aspectul vestimentar al marilor feudali romani nu existau nici un fel de stiri. Unii poeti de la mijlocul secolului trecut au creat in opera lor imaginea unui popor liber, in care taranii formau majoritatea, iar boierii nu se deosebeau prea mult de acestia pentru ca traiau in mijlocul lor in relatii idilic-patriarhale. Pastoritul si transhumanta, amplificate de fascinatia pe care Miorita a exercitat-o asupra mai multor generatii, completau aceasta imagine denaturata, pe care oamenii si-o facusera despre lumea feudala romaneasca. 

     In sprijinul acestei impresii venea similitudinea vestimentara dintre taranii din miniaturile Cronicii pictate si taranul roman de la inceputul secolului nostru. Este adevarat ca cea mai mare parte a societatii romanesti era formata din tarani, insa exista si o clasa a boierilor, a marilor feudali. Veniturile obtinute de pe intinsele mosii le permitea, macar in parte, sa urmeze moda occidentala, iar mai tarziu moda orientala, pentru a fi in ton cu gustul si nevoile epocii.Influenta orientala care s-a exercitat timp de secole a facut sa se stearga amintirea legaturilor pe care stramosii nostri le avusesera cu vecinii din apus, insa descoperirile arheologice din Biserica Domneasca au avut darul sa arunce lumina si asupra vietii noastre feudale mai indepartate. 

    In Cantecul Niebelungilor, alcatuit in secolul al XII-lea, cand feudalismul occidental se afla in perioada sa de maxima inflorire, exista doua versuri in care se spune ca la nunta regelui Atila cu Crimhilda, pe langa reprezentantii altor neamuri, a venit si ducele Ramunc din tara Valahilor, cu o suta de oameni.. 

    Un alt document relateaza ca in secolul al XIV – lea, la turnirurile organizate dupa moda occidentala la curtea din Buda, au participat si romani. Se poate deci vorbi despre o integrare a feudalilor romani in aceasta lume de cavaleri de moda occidentala, de care avea sa ne desparta aparitia turcilor la Dunare.Descoperirile din Biserica Domneasca veneau sa ilustreze in mod stralucit ceea ce cantecul si documentul feudal sugereaza numai.. 

    In morminte, au fost gasite inele de aur cu inscriptii latine sau slavone, diademe de margaritare sau din lame de aur, aplice de aur, o egreta de argint, un fragment de brau si multe altele.Acestea nu erau decat niste ramasite putin importante, ceea ce mai scapase nejefuit de profanatorii acestor morminte. Dar cea mai importanta descoperire avea sa aiba loc in ziua de 31 iulie 1920, cand a fost deschis mormantul cu numarul 10 – presupusul mormant al lui Vladislav Vlaicu (sau Radu I, legendarul Negru Voda potrivit unor alte pareri). 

    In traditia Bisericii Domnesti se pastra obiceiul ca in fiecare an, de Sf. Nicolae, sa se pomeneasca in acest loc ctitorul bisericii. Acest mormant care se afla intre cei doi stalpi de pe partea sudica a pronaosului a scapat neatins timp de sase veacuri. In momentul cand piatra a fost ridicata de pe sarcofag, a aparut ca intr-o scurta vedenie imaginea nealterata a cavalerului din secolul al XIV – lea. Pe cap purta diadema de margaritare, incheiata cu un lant de aur peste pletele lungi, lasate pe spate. La gat, peste tunica din matase purpurie, venetiana, se rasfrangea un guler de dantela lucrata in matase si aur. Un sir de circa treizeci nasturi de aur incheiau tunica, impodobita la gat, la piept si la manseta cu siruri de margaritare. Colturile pulpanelor erau impodobite in fata cu doua rozete de margaritare. Nasturi de aur erau si la maneci, iar coatele erau brodate cu galoane de fir. Peste solduri avea petrecuta o centura brodata cu fir de aur si margaritare, care se incheia cu o magnifica pafta de aur. Opera unor mestesugari sasi din Cluj, paftaua reprezinta o cetate gotica cu doua turnuri poligonale la colturi. In partea centrala, pe un fond de smalt albastru, este lucrata in relief o lebada cu cap de femeie, a carei semnificatie n-a fost descifrata nici pana acum. Lateral, in doua balcoane, stau parca de vorba un cavaler si o doamna. 

    In contact cu aerul, stofa s-a pulverizat. S-au pastrat numai cateva fragmente ici-colo. Din vesta au mai ramas margaritarele ce o impodobeau.Imaginea unei lumi feudale, de moda europeana, pe care istoricii nu indraznisera sa si-o inchipuie, era demonstrata cu probe elocvente, rasarite de sub podeaua Bisericii Domnesti. 

    Din nefericire, lespedea ce acoperea acest mormant (asezata astazi langa stalpul de sud-vest) nu mai poarta decat urme cu totul indescifrabile ale inscriptiei, asa incat identitatea personajului nu se mai poate stabili cu certitudine. Sculptura ce impodobeste aceasta piatra – unica in decoratia funerara a tarilor romane – este deosebit de interesanta. Pe fata superioara, intr-un relief plat, este sculptat arborele vietii (element simbolic de origine orientala). Acesta, foarte stilizat, chiar abia schitat, este incununat de o stea in 12 colturi (obtinuta prin imbinarea a patru triunghiuri), in centrul careia se afla o roza a vanturilor, motiv obisnuit in sculptura populara romaneasca. Pe una din fetele lungi, o friza de arbori, care, prin felul de imbinare a coroanelor, sugereaza un sir de arcade in arc frant, cu fleuroane gotice. In partea de sus, intre coroane, se poate vedea cate o palmeta inscrisa in inima (element decorativ foarte raspandit in toata aria artei bizantine sau a celei de influenta bizantina).Lespedea aceasta pare a fi cea mai veche dintre pietrele de mormant medievale de pe intreg intinsul Tarii Romanesti (exceptand, fireste, piatra de mormant a comitelui Laurentiu de la Campulung–Muscel, ce dateaza din 1300).

      Aceste descoperiri au facut posibila reconstituirea unor aspecte inedite ale feudalismului romanesc. 

       Dupa restaurarea picturilor s-au adaugat date noi in legatura cu profilul spiritual al secolului al XIV– lea. Se descoperisera si fusesera citite o serie de inscriptii grecesti si slavonesti care insoteau diferitele scene biblice. 

       Existenta tuturor acestor marturii, venite din arii de cultura diferite, este un indiciu ca – dupa cum remarca si renumitul bizantinolog francez Charles Diehl – tara noastra „se afla la punctul de incrucisare al marilor civilizatii, a ortodoxismului cu catolicismul, a lumii greco–slave cu lumea occidentala”.