Header image                                              
Curtea de Arges  
  
 
 
 
 

 
 
Pictura Bisericii Domnesti

 

 

Dupa ce s-au terminat lucrarile la zidurile bisericii s-a purces la restaurarea picturii. Problemele multiple si dificile care se ridicau in fata restauratorului au fost rezolvate, in cea mai mare parte, cu succes, iar rezultatele au fost de-a dreptul surprinzatoare. Restaurarile succesive si mai cu seama ultimele, dadusera intregii picturi un caracter complet strain fata de cel initial. Prin spalare s-a inlaturat stratul mai nou de pictura in ulei si a fost scoasa la lumina fresca originala. Si, deoarece pe unele parti restauratorul mai vechi acoperise vechea zugraveala cu un strat de tencuiala, s-a procedat la desprinderea acestuia, descoperindu-se fresca facuta in secolul al XIV– lea. Acolo unde in urma sondajelor nu s-a descoperit nimic din vechea fresca, a fost lasata pictura facuta in veacurile mai noi, astfel incat, in momentul de fata, pe peretii Bisericii Domnesti, ca intr-o adevarata sinteza a picturii noastre religioase, intalnim opere datand din trei momente distincte  ale evolutiei artei noastre religioase: frescele din secolul al XIV-lea, opera lui Radul Zugravul din secolul al XVIII-lea si frescele lui Pantelimon de la inceputul secolului al XIX-lea.

            Ansamblul cel mai valoros il reprezinta, fara indoiala, opera zugravilor din secolul al XIV-lea. Daca ne gandim ca din pictura monumentelor ridicate inainte de mijlocul secolului al XIV-lea nu ni s-a pastrat nimic, iar din a celor construite in a doua jumatate a acestui secol si in prima jumatate a secolului urmator n-avem decat fragmente putin insemnate sau nesemnificative, abia atunci ne dam seama de bogatia exceptionala pe care o reprezinta mostenirea artistica pe care ne-a transmis-o Biserica Domneasca. Aici s-au pastrat in intregime grupuri de scene ilustrand legendele biblice, astfel incat cea mai mare parte din pictura care acopera astazi peretii bisericii o reprezinta fresca secolului al XIV – lea.

  Acest lucru confera monumentului o valoare artistica si istorica interesanta nu numai pentru cultura noastra medievala, dar si pentru arta bizantina, in limitele careia se inscrie pictura acestui monument.

            Trebuie precizat faptul ca frescele din secolul al XIV-lea nu sunt opera unui singur artist; la ele par sa fi lucrat cel putin doi zugravi. La un examen mai detaliat se pot observa si unele diferente stilistice intre pictura din altar si naos, cu traseul liber, elegant, al liniei, cu modelarea nuantata a culorilor, si cea din pronaos care vadeste, pe alocuri, o factura grafica mai pronuntata. Cu toate acestea, ansamblul ramane unitar si armonios, cu frumoasele sale compozitii ample si aerate, cu linia supla si expresiva  a desenului, cu coloritul luminos si nuantat. Temele iconografice ale ansamblului bisericii domnesti din Curtea de Arges se integreaza in orizontul artistic specific picturii paleologe si, din acest punct de vedere, monumentul muntenesc ramane unic in arta medievala romaneasca. 

Deasupra usii de la intrarea in naos se afla zugravita o Deisis in care, inlocuind obisnuita figurare a Sfantului Ioan, se afla reprezentat Sfantul Nicolae, patronul Bisericii si al voievodului Nicolae Alexandru. Personajul, purtand coroana cu flori de crin nu putea fi decat acest voievod, a carui sotie (doamna Clara), fiind catolica, nu putea figura intr-un lacas ortodox. Pe langa coroana angevina, purtata de voievodul Nicolae Alexandru, costumul de factura evident apuseana trebuie socotit ca transpunerea de catre mesterii zugravi a observatiilor directe asupra vietii de la curtea Basarabilor, viata marcata, după cum o confirma o parte din podoabele gasite in morminte, de influenta occidentala, patrunsa in Tara Romaneasca prin intermediul Transilvaniei.

Biserica Domneasca adaposteste un numar impresionant de scene pictate (peste 300), din care amintim Cortul Marturisirii si Impartasania apostolilor (altar), Pilda celor zece fecioare (altar, peretele de sud), Petru si Ioan in faţa mormantului gol si Isus in muntii Galileii (altar), Mormantul si Isus infasurat in giulgiu (proscomidie), Spalarea picioarelor si Rugaciunea de pe munte (peretele de sud-est), Sarutul lui Iuda si Drumul crucii (peretele de sud), Recensamantul lui Quirinus (peretele sudic - in care Fecioara Maria este reprezentata cu semnele maternitatii), Izgonirea negustorilor din templu si Inmultirea painilor (peretele de nord), Adormirea Fecioarei (peretele de vest - una din cele mai ample din intreaga pictura medievala romaneasca).

            In afara acestei picturi, ni s-au pastrat si cateva fresce din secolul al XVIII-lea, executate de Radul Zugravul care reproduc scene din viata Sfintei Filofteia, ale carei moaste fusesera aduse aici de la Tarnovo, probabil in secolul al XIV-lea. De data aceasta ne aflam in fata unei opere de structura romaneasca, plina de pitoresc popular, cu accente folclorice, care menţin trasaturile caracteristice stilului brancovenesc.

 Marea lectie de arta bizantina fusese asimilata si, treptat, in decursul secolelor, in cadrul artei bizantine, se dezvolta o scoala romaneasca. Secolul al XVIII-lea marcheaza in cadrul acestei evolutii punctul de maxima inflorire al picturii religioase din Tara Romaneasca. Prin verva si stralucirea coloritului, printr-un spor de decorativism, dar si de sentiment al naratiunii, fragmentele de fresca pe care le-a facut Radul Zugravul apartin acestui moment de apogeu atins de pictura religioasa in secolul al XVIII-lea, pe cand frescele executate de Pantelimon in anul 1827 sunt o marturie elocventa a decadentei picturii bisericesti din Tara  Romaneasca.

 

            Amploarea exceptionala a ansamblului, buna stare de conservare si, mai ales, calitatile remarcabile ale compozitiei, liniei, culorii, ca si intensitatea de expresie, pana in detalii, si perfecta potrivire cu suprafetele pe care le decoreaza, fac din pictura de la Arges una din cele mai complete opere ale acestui gen din arta medievala a Tarii Romanesti. Aceasta calitate i-a fost de altfel recunoscuta si de mesterii munteni, din moment ce, cu toate evidentele deosebiri stilistice, regasim chiar in veacurile al XV-lea si al XVIII-lea, pana tarziu, in epoca post-brancoveana, ecouri stilistice ale picturii de la Arges.

            Tinand seama ca aceasta pictura este reprezentativa pentru un stil larg raspandit in veacul al XIV-lea in toata arta sud-estului european, ea trebuie considerata ca una din marturiile unitatii si totodata a diversitatii artistice din aceasta parte a Europei.